" La vie en rose" este un titlu care ma reprezinta in totalitate.O persoana condimentata cu un gram de ironie si sarcasm.M-am gandit ca acest moto al celebrei artiste, Edith Piaf ar trebui sa ne dicteze vietile,in special in zilele noastre.Nimic nu este sigur,nimic nu are o continuitate si o finalitate.Teama este in fiecare din noi.In cei saraci care se gandesc la ziua de maine,dar si in cei care nu stiu cum sa fure mai mult.Este o societate in deriva ingropata in mocirla.Cand am deschis televizorul am fost intampinata de "minunatele" stiri.Oare ce este mai minunat in tarisoara noastra draga?Bebelusi arsi la Maternitatea Giulesti.Avand in vedere faptul ca, doar o asistenta amarata are grija de 10 nou-nascuti aceasta tragedie a fost iminenta,dar cum a zis Boc"Trebuie sa fie o lectie pentru Sistemul Sanitar!"Si cu ce putere de convingere a putut sa afirme acest lucru,incat ma intrebam, daca el credea ceea ce spunea.Aceasta femeie a devenit victima unui sistem "perfect" intalnit intr-o tara democrata,care nu are bugetari, ci sclavi.Cred ca regretatul, Constantin Tanase, ar face audienta acum si i-ar extermina pe toti "mariii prezentatori"exact ca in reclama de la Raid.Nu v-ar placea sa o vedeti pe Bianca lu'Bote impreuna cu intreaga gama de oxigenate si scrumizate exterminate???Suna extrem de ispititor,dar sa revenim la maestrul Tanase ale caror replici sunt general valabile, la fel ca acestea:
"În țara asta, țara pâinii
Să aibă pâine chiar și câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e trăiul
Scumpiră trenul și tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până și pâinea și tutunul
Și când înjuri pe șleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu